ELIZÉU, elizee, s. n. Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival) Câmpiile elizee. – Din fr. Élysée, lat. Elysium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELIZÉU s.n. Grădină fabuloasă, rezervată potrivit mitologiei greco-latine spiritelor celor drepți; rai. // adj. Câmpiile elizee = elizeu, rai. [Pron. -zeu, pl. -uri, (adj.) -ee (pron. -ze-e). / < fr. Elysée, gr. Elysion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELIZÉU I. s. n. (mit.) grădină fabuloasă, rezervată spiritelor celor drepți; rai. II. adj. câmpiile ~ ee = elizeu. (< fr. Elysée, lat. Elysium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
elizéu s. n. (sil. -zeu), art. elizéul; pl. elizée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELIZÉU ~e n. Loc unde, conform credinței vechilor greci, se duc după moarte sufletele oamenilor virtuoși. /<fr. élisée, lat. elysium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÎMPIILE ELIZEE (sau ELIZEU) (în mitologia greacă, apoi și în cea romană), frumoasă cîmpie situată la capătul pămîntului (sau sub pămînt) unde își găseau pacea eternă sufletele celor buni (aleși de zei).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
Cîmpiile Elizee v. Elysium.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink