ELIZIÚNE, eliziuni, s. f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. élision, lat. elisio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELIZIÚNE s.f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. élision, lat. elisio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELIZIÚNE s. f. suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. (< fr. élision, lat. elisio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELIZIÚNE s. v. elidare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eliziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. eliziúnii; pl. eliziúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink