ELOCVÉNT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELOCVÉNT, -Ă adj. 1. Care vorbește frumos și convingător. 2. Plin de conținut, expresiv, demonstrativ. [Var. elocuent, -ă adj. / cf. it. eloquente, lat. eloquens < eloqui – a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELOCVÉNT, -Ă adj. 1. care vorbește frumos și convingător; concludent, edificator. 2. (și adv.) plin de înțeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ. (< fr. éloquent, lat. eloquens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELOCVÉNT adj. 1. v. convingător. 2. (înv.) limbut, slovesnic. (Un om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Elocvent ≠ neelocvent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
elocvént adj. m., pl. elocvénți; f. sg. elocvéntă, pl. elocvénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELOCVÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care vorbește frumos și convingător. Orator ~. 2) Care vorbește de la sine (fără a fi exprimat în cuvinte); cu semnificație vădită; semnificativ; grăitor. Gest ~. /<fr. éloquent, lat. eloquens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELOCVÉNT2 adv. Cu semnificație vădită. /<fr. éloquent, lat. eloquens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink