ELUÁRE, eluări, s. f. Proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluțiune. [Pr.: -lu-a-] – Cf. fr. éluer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELUÁRE s.f. Eluție. [După fr. élution, engl. elution].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELUÁRE s. f. eluțiune. (după fr. élution)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELUÁRE s. (CHIM.) eluțiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. eluării (sil. -lu-ă-); pl. eluări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink