ELUCUBRÁNT, -Ă, elucubranți, -te, adj. (Livr.) Aberant, absurd. – Din fr. élucubrant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELUCUBRÁNT, -Ă adj. aberant, absurd. (< fr. élucubrant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELUCUBRÁNT adj. v. aberant, absurd, ilogic, nelogic, nerațional, stupid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
elucubránt adj. m., pl. elucubránți; f. sg. elucubrántă, pl. elucubránte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink