ELUVIONÁRE, eluvionări, s. f. 1. Acțiunea de formare e eluviilor. 2. Spălare spre adâncime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub acțiunea apei de precipitații infiltrate în sol. [Pr.: -vi-o] – După fr. éluvionnement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELUVIONÁRE s.f. (Geol.) Ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către straturile lui superioare; eluviere; eluviune. [Pron. -vi-o-. / după fr. éluvionnement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELUVIONÁRE s. f. ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către cele superioare. (după fr. éluvionnement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELUVIONÁRE s. (GEOL.) eluviune. (Proces de ~ a rocilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eluvionáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. eluvionării; pl. eluvionări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELUVIONÁRE ~ări f. Ridicare a substanțelor coloide din straturile inferioare ale solului către cele superioare. /<fr. éluvionnement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELUVIONÁR, -Ă adj. eluvial. (< fr. éluvionnaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eluvionár adj. m., pl. eluvionári; f. sg. eluvionáră, pl. eluvionáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink