EMANATÍSM s. n. Doctrină religioasă-filozofică de tendință panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație, ci s-a născut din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMANATÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. [< fr. émanatisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMANATÍSM s. n. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. (< germ. Emanatismus, fr. émanatisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMANATÍSM s. v. emanaționism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emanatísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink