EMBATÍC, embaticuri, s. n. Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMBATÍC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numea ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
embatíc (embatícuri), s. n. – Emfiteoză. – Mr. embatiche. Ngr. έμβατιϰόν (Gáldi 177). Sec. XVIII. – Der. embaticar, adj.; embaticar, s. m.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
embatíc s. n., pl. embatícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink