EMBÓLUS s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin, provocând o embolie. – Din fr. embolus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMBÓLUS n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin. [Var. embol] /<fr. embolus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EMBÓLUS s.n. Formație străină obstruantă (solidă, lichidă sau gazoasă) prezentă în sânge care produce embolia. [Var. embol s.n. / < fr., lat. embolus, cf. gr. embolos – cui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink