Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMÉRS, -Ă adj. 1. care iese la suprafața apei. 2. (bot.; despre muguri, nervuri) bine reliefat pe suprafața unui organ. ◊ (despre plante acvatice) la care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. (< germ. emers)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
emérs adj. m., pl. emérși; f. sg. emérsă, pl. emérse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din fr. émerger.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EMÉRGE emérg intranz. (despre radiații, corpuri etc.) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. /<fr. émerger, lat. emergere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EMÉRS ~să (~și, ~se) (despre plante) Care are organele dezvoltate la suprafața apei. /<germ. emers
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EMÉRGE vb. intr. 1. (despre corpuri, radiații) a ieși, a țâșni la suprafață din apă. 2. (fig.) a apărea, a se arăta; a se manifesta. (< fr. émerger, lat. emergere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
emérge (-g, emérs), vb. – A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. Lat. emergere (sec. XIX). – Der. emergent, adj.; emergență, s. f.; emersiune, s. f., din lat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
emérge vb., ind. prez. 3 sg. emérge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink