EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Stare în care se găsește un corp plutitor cufundat parțial într-un lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMERSIÚNE s.f. 1. Stare a unui corp ieșit dintr-un lichid. 2. Reapariția unui astru eclipsat. [Cf. fr. émersion, it. emersione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMERSIÚNE s. f. 1. ieșire parțială a unui corp dintr-un lichid în care a fost cufundat; stare în care se află un asemenea corp. 2. reapariție pe bolta cerească a unui astru eclipsat. (< fr. émersion, lat. emersio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
emersiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMERSIÚNE ~i f. Stare a unui corp plutitor cufundat parțial într-un lichid. /<fr. émersion, lat. emersio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink