EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emigránt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. emigránți; f. sg. emigrántă, g.-d. art. emigrántei, pl. emigránte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMIGRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care emigrează; care se află în emigrație. Populație ~tă. [Sil. -mi-grant] /<fr. émigrant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink