EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMINÉNT, -Ă adj. Excelent, excepțional, cu mari calități. [< fr. éminent, it. eminente, lat. eminens – dominant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMINÉNT, -Ă adj. care se distinge prin calități deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. (< fr. éminent, lat. eminens, dominant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMINÉNT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Eminent ≠ mediocru
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
eminént adj. m., pl. eminénți; f. sg. eminéntă, pl. eminénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional; distins; deosebit. Student ~. /<fr. éminent, lat. eminens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink