EMINESCIANÍSM s. n. Ceea ce este specific gândirii și operei eminesciene. ♦ Tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. eminesciene. [Pr.: -ci-a-] – Eminescian + suf. -ism.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMINESCIANÍSM s.n. Fenomenul eminescian, reprezentând un moment distinct al istoriei literare universale, ulterior romantismului, care are la bază idealul unei arte naționale ca expresie a geniului poporului român. [Pron. -ci-a-. / < eminescian + -ism].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMINESCIANÍSM s. n. moment distinct al istoriei literare, marcat de Mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc. ◊ tendința de a prelua și cultiva teme și motive eminesciene. (< eminescian + -ism)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eminescianísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink