EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). [Var.: hemistíh s. n.] – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMISTÍH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăți de vers despărțite prin cezură. [Var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMISTÍH s. n. fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite prin cezură. (< fr. hémistiche, lat. hemistichium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMISTÍH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emistíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. emistíhuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMISTÍH ~uri n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură. [Sil. -mi-stih] /<fr. hémistiche, lat. hemistichium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink