EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMITÉNT, -Ă adj. Care emite (hârtii de valoare, bancnote, unde electromagnetice etc.). [Cf. lat. emittens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMITÉNT, -Ă adj. care emite (hârtii de valoare, bancnote, unde) (< it. emittente, lat. emittens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMITÉNT s. (FIN.) trăgător. (~ al unei polițe.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emitént adj. m., pl. emiténți; f. sg. emiténtă, pl. emiténte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMITÉNT ~tă (~ți, ~te) Care emite (bancnote, hârtii de valoare etc.). /<lat. emittens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink