EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. (Livr.) Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMOLUMÉNT s.n. (Latinism) Profit, avantaj. [< lat. emolumentum, cf. fr. émolument].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMOLUMÉNT s. n. 1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunități. 2. profit, avantaj. (< fr. émolument, lat. emolumentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
emolumént s. n., pl. emoluménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink