EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMOTIVITÁTE f. Caracter emotiv. /<fr. émotivité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EMOTIVITÁTE s.f. Stare emotivă; însușirea de a fi emotiv. [Cf. fr. émotivité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMOTIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi emotiv; gradul de reactivitate a cuiva la factorii emotivi. 2. reacție emotivă exagerată. (< fr. émotivité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMOTIVITÁTE s. impresionabilitate, sensibilitate, simțire. (De o mare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink