EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMPÍRIC, -Ă adj. Bazat numai pe experiența senzorială. ♦ Care se referă la empirism, care aparține empirismului. [Cf. fr. empirique, gr. empeirikos < empeiria – experiență].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMPÍRIC, -Ă adj. 1. bazat numai pe experiența senzorială. 2. referitor la empirism. (< fr. empirique, lat. empiricus, gr. empeirikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
empíric adj. m., pl. empírici; f. sg. empírică, pl. empírice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMPÍRIC ~că (~ci, ~ce) Care se bazează exclusiv pe experiență și pe simțuri. /<fr. empirique, lat. empiricus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink