ENARMONÍE, enarmonii, s. f. Egalitate a înălțimilor unor sunete muzicale care poartă denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENARMONÍE s.f. (Muz.) Egalitatea înălțimilor unor sunete care poartă denumiri diferite. [Gen. -iei. / < fr. enharmonie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENARMONÍE s. f. raport între două sunete muzicale care au aceeași înălțime, dar cu notații diferite. (< fr. enharmonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
enarmoníe s. f. (sil. mf. en-), art. enarmonía, g.-d. art. enarmoníei; pl. enarmoníi, art. enarmoníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink