ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENCEFÁL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encéphale, cf. gr. en – în, kephale – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENCEFÁL1 s. n. totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. (< fr. encéphale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ENCEFAL2(O), -ENCEFÁL, -ENCEFALÍE elem. „creier, encefal; cerebral”. (< fr. encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf. gr. enkephalos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ENCEFÁL s. v. creier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
encefál s. n., pl. encefále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENCEFÁL ~e n. Parte a sistemului nervos central situată în cutia craniană; creier. /<fr. encéphale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink