ENCICLOPEDÍE, enciclopedii, s. f. 1. Tip de lucrare lexicografică de proporții diferite care tratează sistematic termeni de bază (nume comune și proprii), noțiuni din toate domeniile sau dintr-un anumit domeniu de cunoștințe, fie în ordine alfabetică, fie pe probleme sau pe ramuri. 2. Ansamblu multilateral de cunoștințe omenești. ◊ (Fam.) Enciclopedie ambulantă = persoană care are cunoștințe multe, diverse și precise. – Din fr. encyclopédie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENCICLOPEDÍE s.f. 1. Tip de lucrare lexicografică de mare întindere, care cuprinde cunoștințe amănunțite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile. 2. (Fig.) Operă importantă care cuprinde cunoștințele de bază dintr-un anumit domeniu. ♦ Ansamblul cunoștințelor omenești organizate metodic. ♦ Numele unui celebru dicționar publicat între 1751 și 1772 de către învățații francezi Diderot și D'Alembert. [Gen. -iei. / < fr. encyclopédie, cf. gr. en – în, kyklos – cerc, paideia – educație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENCICLOPEDÍE s. f. 1. ansamblu de cunoștințe multilaterale organizate metodic. 2. tip de lucrare lexicografică de mare întindere, care cuprinde cunoștințe amănunțite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile, sistematizate alfabetic ori pe probleme sau ramuri de știință. (< fr. encyclopédie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
enciclopedíe s. f. (sil. -clo-), art. enciclopedía, g.-d. art. enciclopedíei; pl. enciclopedíi, art. enciclopedíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENCICLOPEDÍE ~i f. 1) Lucrare lexicografică ce tratează sistematic și detaliat termeni de bază (nume comune și proprii), noțiuni din toate domeniile sau dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. ~ agricolă. 2) Ansamblu multilateral de cunoștințe omenești organizate metodic. [G.-D. enciclopediei; Sil. en-ci-clo-pe-di-e] /<fr. encyclopédie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink