ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Grup de populație străină izolată în mijlocul populației indigene. – Din fr. enclave.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENCLÁVĂ s.f. 1. Fragment de rocă de altă natură înglobat în masa unei roci eruptive. 2. Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. 3. Teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. [Var. anclavă s.f. / < fr. enclave].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENCLÁVĂ s. f. 1. fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2. grup de populație străină, izolat în mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are ieșire la mare. 4. teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. (< fr. enclave)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENCLÁVĂ ~e f. 1) Fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2) Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. [G.-D. enclavei; Sil. en-cla-] /<fr. enclave
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink