ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. énéolithique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENEOLÍTIC n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră și de os. /<fr. énéolithique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ENEOLÍTIC s.n. Epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin întrebuințarea uneltelor de aramă curată. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -ne-o-. / < fr. énéolithique, cf. lat. aeneus – de aramă, gr. lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENEOLÍTIC s. n. epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă curată și de piatră. (< fr. énéolitique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eneolític s. n. (sil. -ne-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink