ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENERVÁNT, -Ă adj. Supărător, iritant. [Cf. fr. énervant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENERVÁNT, -Ă adj. care enervează; supărător, iritant. (< fr. énervant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ENERVÁNT adj. agasant, iritant, plicticos, plictisitor, sâcâitor, supărător. (S-a creat o situa-ție ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Enervant ≠ calmant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. sg. enervántă, pl. enervánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENERVÁNT ~tă (~ți, ~te) Care enervează; în stare să irite sau să enerveze; iritant; agasant; supărător. /<fr. énervant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink