ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENIGMÁTIC, -Ă adj. Care constituie o enigmă; misterios. [Cf. fr. énigmatique, it. enigmatico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENIGMÁTIC, -Ă adj. care constituie o enigmă; tainic, misterios. (< fr. énigmatique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ENIGMÁTIC adj. 1. v. ascuns. 2. v. misterios. 3. ascuns, misterios, neînțeles, tainic. (Un farmec ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. sg. enigmátică, g.-d. art. enigmáticei, pl. enigmátice, art. enigmáticele
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENIGMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de enigmă; greu de priceput; misterios; mistic; tainic. /<fr. énigmatique, lat. aenigmaticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink