ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENORÍE s. v. parohie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
enoríe (enoríi), s. f. – Parohie. – Mr. enurie. Ngr. ἐνορία. Sec. XVIII (Gáldi 180). – Der. enoriaș, s. m. (persoană care ține de o parohie); enorit, s. m. (înv., enoriaș), din ngr. ἐνορίτης.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
enoríe s.f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENORÍE ~i f. 1) Teritoriu în care își exercită atribuțiile un preot; parohie. 2) Totalitate a locuitorilor de pe un astfel de teritoriu. /<ngr. enoría
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink