Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: enumera (verb tranzitiv) , enumerare (substantiv feminin)   
ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENUMERÁRE s.f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, numărătoare; enumerație. [< enumera].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENUMERÁRE s. enumerație, înșirare, înșiruire. (A face ~ tuturor elementelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
enumeráre s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENUMERÁ, enúmer, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ENUMERÁ enúmăr tranz. A număra sau a expune pe rând; a înșira. /<fr. énumérer, lat. enumerare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înșira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENUMERÁ vb. tr. a număra unul câte unul; a înșira. (< fr. énumérer, lat. enumerare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ENUMERÁ vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
enumerá vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 sg. și pl. enúmeră; conj. prez. 3 sg. și pl. enúmere; ger. enumerând, part. enumerát
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)