ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENUMERATÍV, -Ă adj. care conține o enumerare. (< fr. énumératif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. sg. enumeratívă, pl. enumeratíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink