EPENTÉZĂ, epenteze, s. f. Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din fr. épenthèse, lat. epenthesis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPENTÉZĂ s.f. Introducere a unei consoane între două sunete greu de pronunțat. [Cf. fr. épenthèse, gr. epenthesis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPENTÉZĂ s. f. apariție a unui sunet nou (consoană) în interiorul unui cuvânt între două sunete greu de pronunțat. (< fr. épenthèse, lat., gr. epenthesis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epentéză s. f., g.-d. art. epentézei; pl. epentéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPENTÉZĂ ~e f. Introducere a unui sunet nou într-un cuvânt. /<fr. epenthese, lat. epenthesis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink