EPICÁRP, (rar) epicarpuri, s. n. Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliță. – Din fr. épicarpe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPICÁRP s.n. Pielița care învelește fructul unei plante. [< fr. épicarpe, cf. gr. epi – deasupra, karpos – fruct].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPICÁRP s. n. pieliță care învelește fructul unei plante. (< fr. épicarpe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPICÁRP s. (BOT.) exocarp, pieliță. (~ al unui fruct.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
epicárp s. n., pl. epicárpuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPICÁRP ~uri n. Pieliță care învelește partea exterioară a fructului unei plante. /<fr. épicarpe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink