EPICHERÉMĂ, epichereme, s. f. Silogism în care premisele apar amplificate prin adaosuri de motivări suplimentare. – Din fr. épichérème, lat. epicherema.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPICHERÉMĂ s.f. Polisilogism eliptic, ale cărui premise sunt entimeme. [Cf. fr. épichérème, gr. epicheirema].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPICHERÉMĂ s. f. polisilogism prescurtat în care cel puțin una din premise este o entimemă. (< fr. épichérème, lat. epicherema)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epicherémă s. f., g.-d. art. epicherémei; pl. epicheréme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink