EPICÍCLU, epicicluri, s. n. Care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPICÍCLU s.n. 1. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. 2. (Geol.) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. [Pl. -le, -luri. / < fr. épicycle, cf. gr. epi – deasupra, kyklos – cerc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPICÍCLU s.n. 1. ~ ♦ Mic cerc aparent descris de un astru în timp ce centrul său descrie el însuși un alt cerc mult mai mare (deferent).
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epicíclu s. n. → ciclu
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink