EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. – Din fr. épidémie, lat. epidemia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIDEMÍE s.f. Boală care bântuie într-un anumit loc cu violență; (pop.) molimă. [Gen. -iei. / < fr. épidémie, it. epidemia, cf. gr. epi – deasupra, demos – popor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIDEMÍE s. f. boală infecțioasă care afectează un număr mare de indivizi, într-un timp scurt. (< fr. épidémie, lat. epidemia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPIDEMÍE s. (MED.) contagiune, molimă, (pop.) boleaznă, boleșniță, (înv. și reg.) moarte, (reg.) boliște. (~ printre copii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
epidemíe s. f., art. epidemía, g.-d. art. epidemíei; pl. epidemíi, art. epidemíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPIDEMÍE ~i f. Boală contagioasă violentă cu tendință de extindere rapidă. /<fr. épidémie, lat. epidemia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink