EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIFENOMÉN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. [< fr. épiphénomène].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epifenomén s. n., pl. epifenoméne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink