EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIFÍZĂ s.f. 1. Extremitatea mai umflată a unui os lung. 2. Glanda pineală. [< fr. épiphyse, cf. gr. epi – deasupra, physis – creștere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIFÍZĂ s. f. 1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung. 2. glanda pineală. (< fr. épiphyse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPIFÍZĂ s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o glandă endocrină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
epifíză s. f., g.-d. art. epifízei; pl. epifíze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPIFÍZĂ ~e f. 1) Glandă endocrină situată în interiorul craniului; glandă pineală. 2) Extremitate lărgită și spongioasă a unui os tubular. /<fr. épiphyse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink