EPIFONÉM, epifoneme, s. n. Exclamație sentențioasă prin care se termină un discurs, o povestire. – Din fr. épiphonème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIFONÉM s.n. Exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. [< fr. épiphonème, cf. gr. epi – peste, phonein – a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIFONÉM s. n. exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. (< fr. épiphonème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epifoném s. n., pl. epifonéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink