EPIGRÁF, epigrafe, s. n. Scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto2. ♦ Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument, a unui edificiu antic etc. – Din fr. épigraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIGRÁF s.n. Citat semnificativ pus la începutul unei cărți, al unui capitol. ♦ Scurtă inscripție de pe fațada unui edificiu, a unui monument etc. [< fr. epigraphe, cf. gr. epi – deasupra, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIGRÁF s. n. 1. citat semnificativ pus la începutul unei cărți, al unui capitol. 2. scurtă inscripție de pe fațada unui edificiu, a unui monument etc. (< fr. épigraphe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPIGRÁF s. v. moto.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
epigráf s. n. (sil. mf. -graf), pl. epigráfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPIGRÁF~e n. 1) Citat scurt pus la începutul unei opere sau al unui capitol pentru a sublinia ideea principală a scrierii; moto. 2) (la grecii antici) Inscripție pe fațada unei clădiri sau a unui monument. [Sil. e-pi-graf] /<fr. épigraphe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink