EPIGRAMÁTIC, -Ă, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigramă; satiric, caustic, înțepător. – Din fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIGRAMÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de epigramă; satiric, înțepător. [Cf. fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIGRAMÁTIC, -Ă adj. cu caracter de epigramă; satiric; epigramistic. (< fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPIGRAMÁTIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, înțe-pător, mușcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
epigramátic adj. m. (sil. -gra-), pl. epigramátici; f. sg. epigramátică, pl. epigramátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPIGRAMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de epigramă; propriu epigramei. 2) Care conține o epigramă. /<fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink