EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din fr. épileptique, lat. epilepticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPILÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de epilepsie. [Cf. fr. épileptique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPILÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de epilepsie. (< fr. épileptique, lat. epilepticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPILÉPTIC s., adj. (MED.) comițial, (reg.) năbă-dăios, stropșit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
epiléptic adj. m., s. m., pl. epiléptici; f. sg. epiléptică, pl. epiléptice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPILÉPTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de epilepsie; propriu epilepsiei. /<fr. épileptique, lat. epilepticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EPILÉPTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de epilepsie. /<fr. épileptique, lat. epilepticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink