EPIPLÓCĂ, epiploce, s. f. (Lit.) Concatenație. – Din fr. épiploque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIPLÓCĂ s.f. (Ret.) Concatenație. [< fr. épiploque, cf. gr. epiploke].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIPLÓCĂ s. f. concatenație (1). (< fr. épiploque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epiplócă s. f., pl. epiplóce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink