Dex episcop

EPÍSCOP¹ (EPISCÓP), episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

EPISCÓP², episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.

EPISCÓP s.n. Aparat de proiecție a obiectelor opace prin reflexie. ♦ (Mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. [< germ. Episkop, fr. épiscope, cf. gr. epi – deasupra, skopein – a privi].

EPISCÓP s. n. 1. aparat de proiecție prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. (< germ. Episkop, fr. épiscope)

EPÍSCOP s. (BIS.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică.

epíscóp (-pi), s. m. – Grad înalt în ierarhia bisericească, imediat inferior mitropolitului; persoană care are acest grad. De la începuturile organizării bisericii rom., a fost ales și confirmat de mitropolit, cu acceptul Domnului. – Mr. episcop. Ngr. ἐπίσϰοπος (Murnu 12). – Der. arhiepiscop, s. m., din ngr. ἀρχιεπίσϰοπος; episcopal (var. episcopesc), adj.; episcopie, s. f.

epíscop (persoană) s. m., pl. epíscopi

episcóp (aparat) s. n. (sil. mf. -scop), pl. episcoápe

EPÍSCOP ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Slujitor al cultului cu grad inferior celui de mitropolit. 2) Conducător al unei eparhii. [Sil. e-pis-cop] /<ngr. episckopos, lat. episcopus

EPISCÓP ~oápe n. 1) Aparat optic pentru proiectarea pe un ecran a obiectelor opace. 2) Dispozitiv optic folosit la tancuri pentru a face observări în câmpul de luptă. [Sil. e-pi-scop] /<germ. Episkop