EPISTEM(O)- elem. „cunoaștere”. (< fr. épistém/o/-, cf. gr. episteme, știință)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPISTÉMĂ s. f. (fil.) schemă, configurație inconștientă care ar sta la baza cunoașterii. (< gr. episteme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epistémă s. f., g.-d. art. epistémei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink