EPITALÁM, epitalamuri, s. n. (Livr.) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei. – Din fr. épithalame, lat. epithalamium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPITALÁM s.n. (Liv.) Mic poem sau cântec de nuntă în cinstea tinerilor căsătoriți. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion < gr. epi – la, thalamos – căsătorie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPITALÁM s. n. poem liric compus și cântat cu ocazia unei căsătorii. (< fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPITALÁM, epitalame, s. n. (Livresc) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. – Fr. épithalame (lat. lit. epithalamium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
epitalám s. n., pl. epitalámuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink