EPITAXÍE s. f. 1. proces fizico-chimic de creștere a unui strat monocristalin pe un suport de asemenea cristalin. 2. (electron.) metodă de dopaj care încorporează impuritățile pe un cristal de germaniu sau de siliciu. (< fr. épitaxie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epitaxíe s. f., g.-d. art. epitaxíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink