EPITÉLIU, epitelii, s. n. Țesut format dintr-unul sau din mai multe straturi de celule de diverse forme, care alcătuiește învelișul pielii, al mucoaselor, al canalelor excretoare ale glandelor etc. – Din fr. épithélium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPITÉLIU s.n. Țesut compus din unul sau mai multe straturi de celule, care formează învelișul pielii, al mucoaselor etc. [Pron. -liu. / < fr. epithélium, cf. gr. epi – deasupra, thele – mamelă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPITÉLIU s. n. 1. țesut vascular, alcătuit din unul sau mai multe straturi de celule, care formează învelișul pielii, al mucoaselor, glandelor etc. 2. strat de celule alungite care căptușește interiorul anumitor organe, la plante. (< fr. épithélium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epitéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. epitéliul; pl. epitélii, art. epitéliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPITÉLIU ~i n. Țesut care formează învelișul extern al corpului sau al cavităților sale interne. /<fr. épithelium, lat. epithelium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink