EPIZOOTÍE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIZOOTÍE s.f. Epidemie la animale. [Gen. -iei. / < fr. épizootie, cf. gr. epi – peste, zoon – animal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIZOOTÍE s. f. epidemie la animale. (< fr. épizootie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPIZOOTÍE s. (MED. VET.) molimă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
epizootíe s. f. (sil. -zo-o-), art. epizootía, g.-d. art. epizootíei; pl. epizootíi, art. epizootíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPIZOOTÍE ~i f. Răspândire în masă și pe teritorii mari a unei boli contagioase la animale. /<fr. épizootie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink