EPÓDĂ, epode, s. f. 1. (În teatrul antic) Partea a treia și ultima a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică compusă din distihuri. – Din fr. épode, lat. epodos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPÓDĂ s.f. 1. (În teatrul antic grecesc) A treia parte a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică cu caracter satiric, compusă din distihuri. [Cf. fr. épode, lat., gr. epodos < epi – deasupra, ode – cântec].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPÓDĂ s. f. 1. (în corurile tragediei grecești) parte lirică ce se cânta după strofă și antistrofă. 2. cuplet liric compus din versuri inegale. 3. mic poem satiric. (< fr. épode, lat., gr. epodos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epódă s. f., g.-d. art. epódei; pl. epóde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink