Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ERBIVÓR, -Ä‚, erbivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrăneÈ™te numai cu plante. 2. S. n. (la pl.) Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (È™i la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. herbivore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERBIVÓR, -Ä‚ adj. Care se nutreÈ™te cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba – iarbă, vorare – a mânca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ERBIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (mamifer) care se hrănește cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ERBIVÓR adj. (rar) plantivor. (Animal ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
erbivór adj. m., pl. erbivóri; f. sg. erbivóră, pl. erbivóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
erbivór s. n., pl. erbivóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ERBIVÓR ~e n. și adjectival 1) la pl. Ordin de mamifere care se hrănesc în special cu ierburi. 2) Animal din acest ordin. /<fr. herbivore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)