EREDITÁTE, eredități, s. f. 1. Proprietate a viețuitoarelor de a transmite urmașilor caracterele genetice specifice fiecărei specii. 2. (Jur.) Moștenire, succesiune. 3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de acțiunile momentane, precum și de stările succesive anterioare. – Din fr. hérédite, lat. hereditas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EREDITÁTE s.f. 1. Transmitere a anumitor caractere de la o generație la alta. 2. Succesiune, moștenire. [Var. hereditate s.f. / cf. lat. hereditas, fr. hérédité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EREDITÁTE s. f. 1. transmitere din generație în generație a anumitor caractere. 2. succesiune, moștenire. (< fr. hérédité, lat. hereditas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ereditáte s. f., g.-d. art. eredității; pl. eredități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EREDITÁTE ~ăți f. 1) Proprietate a materiei vii de a transmite urmașilor caracteristicile sale morfologice, fiziologice și biochimice. 2) jur. Transmitere a unei averi, moșii sau a unui titlu pe cale de moștenire. /<fr. hérédité, lat. hereditas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink